Durere ascuțită în articulația falangeului metatarsian,

Sunteți pe pagina de ce articulatiile doare si se crispa Căutați în document 9. Imaginea radiologică normală a scheletului Imaginea radiologică a oricărui segment scheletic se datorează prezenţei componentei minerale, fosfo-calcice, a osului; în consecinţă, radiografia va reda forma şi structura macroscopică proprii acelor elemente ale sale care cuprind această componentă.

Indiferent de forma şi dimensiunile sale, o piesă scheletică este constituită la periferie din ţesut osos compact, iar în interior cuprinde ţesut osos spongios şi ţesuturi moi ţesut conjunctiv, măduvă, vase, nervi.

Radiologic se evidenţiează numai ţesuturile osoase, compact şi spongios, în măsura în care cuprind săruri minerale radioopace; măduva, ţesutul conjunctiv, vasele şi nervii nu au o reprezentare directă, iar periostul devine vizibil numai în condiţii patologice. Ţesutul osos compact, care intră în componenţa compactei şi corticalei, este un ţesut dens şi dur, constituit din lamele concentrice formând sisteme tubulare care înconjoară canalele Havers.

Aceste canale, cu rol principal nutritiv, sunt afectate în cadrul unei reţele care asigură distribuţia vasculară şi continuitatea ţesutului conjunctiv intraosos. Ţesutul osos compact se traduce radiologic printr-o imagine intens opacă, lipsită de structură.

Ţesutul osos spongios care se întîlneşte în epifizele oaselor lungi, scurte şi plate este format din lamele de os haversian care sînt legate între ele, formînd o reţea cu o arhitectură complexă; spaţiile conjunctive sînt mult mai largi decît la osul compact, cu o abundenţă mai exprimată a ţesutului moale. Grosimea şi orientarea traveelor osoase depind de acţiunea factorului mecanic.

Imaginea radiologică a ţesutului spongios este realizată de opacităţi lineare fine care realizează o reţea cu ochiuri fine radiotransparente, al căror conţinut în săruri minerale este în funcţie de acţiunea mecanică la care acestea sînt supuse. Ţesutul osos embrionar constituie cea de durere ascuțită în articulația falangeului metatarsian treia variantă structurală care se întîlneşte la scheletul embrionului precum şi al fătului.

Anatomia radiologică a pieselor scheletului Prin structura sa ţesutul osos este puternic radioopac absorbind o mare cantitate de radiaţii, care nu trebuie să fie confundată cu opacitatea calcară produsă prin impregnare calcară heterotopă, care este lipsită de structură.

Absorbţia inegală a radiaţiilor se datoreşte structurii chimice a diferitelor componente anatomice care dau contrastul natural, permiţînd evidenţierea elementelor osoase în cele mai bune condiţii.

Macrostructura osului Osul este format din ţesut osos spongios şi compact, reprezentate variat în funcţie de segmentul scheletic considerat. Periostul este reprezentat de o lamă de ţesut conjunctiv ce înconjoară oasele şi durere ascuțită în articulația falangeului metatarsian la extremităţi se continuă cu capsula articulară.

imagistica osteoarticular

Canalul medular la oasele lungi este reprezentat de o membrană conjunctivă fină denumită endost. Măduva osoasă ocupă canalul medular şi spaţiile intratrabeculare ale spongioasei osului, fiind formată dintr-un ţesut mezenchimatos reticulat, conţinînd în ochiurile sale la vîrsta tînără celule din seria hematopoetică, măduvă care după vîrsta de ani este înlocuită cu măduvă grăsoasă. Aspectul radiografic prezintă unele particularităţi în raport cu forma oaselor care pot fi lungi, scurte şi plate.

Uneori la limita diafizo-epifizară se poate observa o linie transversală opacă, groasă de cîţiva mm, care reprezintă cicatricea cartilajului de creştere. La copii, oasele lungi sînt reprezentate radiografic de diafize, care prezintă la extremităţi cîte o linie radioopacă transversală groasă de 2 mm, care traduce zona de calcificare provizorie.

durere ascuțită în articulația falangeului metatarsian

În cursul creşterii la diferite vîrste, caracteristic pentru fiecare os apar nucleii de osificare epifizari, care au o cum să tratezi artrita în străinătate rotundă. Între nucleii epifizari şi diafiză se află cartilajul de creştere, reprezentat radiografic de o zonă transparentă avînd cele două contururi superior şi inferior neregulate şi care îşi reduce grosimea treptat pe măsură ce se termină procesul de creştere în lungime, osificîndu-se în final.

Ca elemente de macrostructură ale oaselor lungi se disting compacta, corticala şi spongioasa.

durere ascuțită în articulația falangeului metatarsian

Compacta osului lung se poate asemăna cu un cilindru de os dens care pe radiografie apare sub forma a două dungi radioopace longitudinale, situate la periferia osului, de intensitate mare, omogenă, lipsită de structură, a căror grosime variază în raport cu osul consideratşi cu modul de proiecţie faţă de fascicolul de radiaţii.

Conturul extern al compactei are o delimitare netă, conturul intern fiind mai puţin precis delimitat, cu aspect şters. Corticala oaselor lungi se subţiază progresiv spre regiunile epifizare unde are forma unui contur opac, fin, liniar, net delimitat.

Spongioasa oaselor lungi se află preopnderent la nivelul epifizelor, fiind alcătuită dintr-o reţea de trabecule osoase, care prin întretăiere delimitează spaţii transparente de măduvă osoasă; dispoziţia trabeculelor osoase este în raport direct cu sarcinile mecanice suportate de osul respectiv 2. Oasele scurte sînt alcătuite din spongioasă, avînd o delimitare periferică subţire care reprezintă corticala la acest nivel 3.

Oasele plate sînt formate din două compacte paralele, între care se află dispus ţesut spongios. Aspectul spongioasei oaselor plate este diferit în funcţie de segmentul examinat. Astfel, la nivelul omoplatului traveele osoase au o dispoziţie radiară; la nivelul coxalului structura spongioasei este similară celei epifizelor oaselor lungi, în timp ce la oasele cutiei craniene ea este poroasă, areolară, cu ochiuri fine diploia oaselor craniene.

durere ascuțită în articulația falangeului metatarsian

Oasele scurte sunt alcătuite dintr-o corticală periferică subţire şi o spongioasă internă, cu o structură similară celei a epifizelor. Spongioasa calcaneului, os supus unor solicitări mecanice deosebite, prezintă o orientare funcţională a traveelor foarte exprimată, asemănătoare celor evidenţiate la nivelul colului femural.

Oasele copilului prezintă din punct de vedere radiologic particularităţi notabile, în funcţie de vârsta la care se practică examenul. Formarea oaselor lungi implică apariţia şi dezvoltarea unor puncte sau nuclee de osificare primară, din care rezultă diafiza şi a unor nuclee de osificare secundară, situate la extremităţile osului, din care vor rezulta epifizele şi apofizele.

Nucleele de osificare primară ale tuturor oaselor lungi apar în viaţa intrauterină, astfel încât ele pot fi evidenţiate chiar de la naştere. Nucleele de osificare secundară, care întregesc formarea diverselor piese scheletice, apar la vârste diferite: unele sunt prezente la naştere, altele de exemplu cel al epicondilului humeral pot fi evidenţiate numai aproape de pubertate. Umflarea articulației articulației umărului prima categorie face parte în primul rând nucleul de osificare al epifizei superioare a tibiei.

Apariţia nucleului de osificare secundară al epifizei inferioare a femurului nucleul lui Beclard precede întotdeauna cu câteva zile naşterea la fete şi întotdeauna la băieţi.

109563475-radiodiagnosticul-sistemului-osteoarticular

Prezenţa lui în imaginea radiologică poate căpăta importanţă medico-legală în aprecierea naşterii la termen. În cursul dezvoltării oaselor lungi, nucleele primare diafizare rămân separate de cele secundare, epifizare, prin cartilajele diafizo-epifizare de creştere sau de conjugarecare asigură creşterea osului în lungime.

Dezvoltarea în grosime este realizată de stratul intern al periostului, care produce apoziţii succesive, concentrice, de ţesut osos compact.

Cartilajul de creştere apare radiologic sub forma unei linii transparente, de lărgime ce variază de la o piesă scheletică la alta în medie mmcare străbate osul de la o margine la cealaltă. Contururile, uşor ondulate, sunt întotdeauna nete iar la oasele pereche aspectul este simetric. Structura histologică a cartilajului de creştere, care reflectă în mare măsură procesul de formare a osului dintr-un model cartilaginos preexistent, este complexă.

În porţiunea lui vecină cu epifiza, cartilajul are o structură de tip hialin celule fără capsulă, fibrile colagene orientate transversal ; dedesubt se situează o zonă cu celule dispuse în grupe formând corpusculi cartilaginoşi. În stratul următor celulele se dispun în serii paralele, după care urmează o zonă în care celulele cu dimensiuni mult crescute, precum şi substanţa fundamentală prezintă semne evidente de degenerescenţă realizând zona cartilajului hipertrofic.

Subjacent cartilajul se impregnează cu săruri calcice, formând o reţea în jurul elementelor ceulare, corespunzând cartilajului calcificat.

  • Transpirație musculară și dureri articulare
  • imagistica osteoarticular - [PDF Document]

Cavităţile acestui cartilaj sunt invadate de vase şi ţesut conjunctiv tânăr provenind din ţesutu osos diafizar, care prin metaplazie va realiza o zonă de osificare primitivă, responsabilă durere ascuțită în articulația falangeului metatarsian creşterea în lungime a osului.

Cartilajul diafizo-epifizar dispare odată cu terminarea creşterii, vestigiile sale sub forma de opacităţi lineare discrete putând fi observate uneori până la vârsta de 30 ani. Oasele scurte au ca origine nuclee de osificare ce pot fi echivalate ca moment de apariţie, aspect radiologic şi mod de dezvoltare cu nucleele de osificare secundară ale oaselor lungi, apariţia şi dezvoltarea lor fiind supuse la numeroase variaţii individuale.

durere ascuțită în articulația falangeului metatarsian

În general se admite că, nucleele de osificare apar la fete cu ani mai timpuriu decât la băieţi, în vreme ce sudarea lor la diafiză se produce cu ani mai devreme. Imaginea radiologică normală a articulaţiilor Articulaţiile reprezintă formaţiuni anatomice complexe, care realizează legătura dintre oase, asigurând în acelaşi timp un anumit grad de mobilitate.

Explorarea radiologică poate face aprecieri privind starea unei articulaţii numai după aspectul conturului extremi-tăţilor osoase corespunzător suprafeţelor articulare şi a spaţiului articular dintre ele. Capsula articulară, cartilajele, liga-mentele şi celelalte ţesuturi moi peri-articulare nu au expresie radiologică proprie în mod normal.

Imaginea radiologic normal a scheletuluiImaginea radiologic a oricrui segment scheletic se datoreaz prezenei componentei minerale, fosfo-calcice, a osului; n consecin, radiografia va reda forma i structura macroscopic proprii acelor elemente ale sale care cuprind aceast component.

Conturul segmentelor osoase intraarticulare este reprezentat de linii opace fine, regulate, formate din corticala subcondrală a epifizelor, fiind caracterizate printr-un paralelism perfect, care asigură uniformitatea în înălţime a spaţiului articular, traducând în acelaşi timp congruenţa suprafeţelor osoase necesară unor mişcări normale.

Spaţiul articular la examenul radiografic este reprezentat sub forma unor benzi transparente, omogene, cu lărgime sensibil egală pe toată întinderea, în general de ordinul câtorva mm, cu formă variabilă în funcţie de articulaţia examinată.

Pentru interpretarea corectă a stării normale sau patologice a spaţiului articular este indicată obligativitatea efectuării de radiografii bilaterale comparative. În orientarea diagnosticului, cu ocazia interpretării vom utiliza următoarele crite-rii după Schintz : Numărul segmentelor osoase afectate: procesul patologic, poate interesa un singur os, două oase vecine, două oase simetrice, două oase la distanţă, mai multe oase, afectarea sistematizată şi generală a scheletului, localizarea fiind monoostică un singur ossau poliostică mai multe oasemonotopă localizare unică pe un os şi politopă.

- Под Нью-Йорком. Соши посмотрела на него с укором и сердито спросила: - Какого дьявола вы не отвечаете. Теперь Узел виделся совершенно иным, он словно утратил глубину. Она поняла, что в эти пять дней, последовавших за вынесением приговора, слишком мало думала о чем-либо еще, кроме приближающейся смерти.

Modificările de formă şi dimensiune ale osului: osul poate fi alungit, scurtat, deformat, încurbat scoliostoză suflat oedostozăîngroşat hiperostozăsubţiat hipostoză.

Modificările de macrostructură osoasă : osteoporoză, osteoliză, osteo-scleroză, osteonecroză, periostoză, atrofie prin compresie, etc. Modificările spaţiului articular : lărgit, îngustat, dispărut.

Pinten calcaneu (ciocuri calcai): Marius Uscatu, Institutul Piciorului

Localizarea procesului patologic în raport cu lungimea osului diafiză, metafiză, epifiză, articulaţie şi cu grosimea osului medulară, spongioasă, corticală, subperiostală, paraososasă. Forma procesului patologic : rotund, oval, neregulat, lobat, etc.

И тогда он стал искать иные возможности. Теперь ты знаешь столько же, сколько. Фонтейн стоял очень прямо, глядя прямо перед. Встретимся через полчаса на пересечении Третьего радиуса и Второго кольца. Неизвестно почему -- он во всяком случае, не мог бы сказать почему -- оно представлялось безжизненным и пустынным, как если бы нога человека не ступала здесь в течение многих и многих лет.

Conturul procesului patologic : bine delimitat, imprecis delimitat, şters, infiltrativ.

Asevedeași